Mihaela a avut primul atac de panică într-o zi călduroasă de vară, când ieșise să își cumpere mâncare de la magazinul de lângă bloc. Înainte de a ieși, avusese o conversație cu tatăl ei în care, ca de obicei, se simțea sugrumată și incapabilă să își exprime părerea despre ce spunea el. Pe drum spre magazin, a simțit că nu mai poate respira, că îi bate inima foarte rapid și a fost sigură că are un atac cardiac și va muri. Nu s-a mai dus la magazin, s-a întors în casă panicată, dar de a doua zi a început să meargă la medici pentru a găsi de ce boală suferă. A fost la mai mulți medici: cardiolog, hematolog, neurolog, dar totul părea în regulă fizic. În cele din urmă medicul de familie i-a sugerat un psiholog. Așa a început drumul Mihaelei spre a se cunoaște, a înțelege cum funcționează atacul de panică și a-și schimba viața în bine. Astăzi, un an mai târziu, spune că atacurile de panică au fost cel mai bun lucru care i se putea întâmpla, pentru ca au trezit-o dintr-o stare îndelungată de apatie și au forțat-o să facă schimbări în viața ei, în modul de a relaționa, în modul de a-și vorbi. Și acum poate să aibă o discuție cu tatăl ei fără să se simtă sufocată și incapabilă să se exprime.
Cum recunoști atacul de panică
Multe persoane ajung la primul atac de panică la urgență, convinși fiind că au un atac cardiac. Și este bine că ajung acolo, pentru că înainte de a pune diagnosticul de atac de panică trebuie exclusă o posibilă cauză fizică a trăirilor intense.
Un atac de panică presupune cel puțin patru dintre următoarele trăiri, care nu au o cauză medicală:
palpitații
transpirație
tremurat
senzația de sufocare sau dificultăți de respirație
greață
derealizare (detașare de realitate) sau depersonalizare (detașare de sine)
amorțeală, furnicături
frisoane sau valuri de căldură
frica de moarte
frica de a nu înnebuni
Înainte de a căuta tratament psihoterapeutic sau psihiatric, este necesară excluderea unor cauze medicale. Cel mai frecvent corelate cu simptome similare sunt boli din zona cardiovasculară, endocrinologică, neurologica, hemtologică. Chiar și anumite medicamente sau întreruperea unor tratamente, precum și utilizarea unor substanțe stimulante, pot avea ca efecte secundare simptome similare atacurilor de panica.
Ce se întâmplă în atacul de panică
Primul atac de panică poate să apară pe fondul unor evenimente stresante, cum ar fi schimbarea unui loc de muncă, pierderea unei persoane apropiate, nașterea unui copil, o boală fizică. Sunt însă multe cazuri în care nu se poate identifica un eveniment declanșator.
Acest prim atac de panică poate fi interpretat ca un pericol de moarte, cea ce o poate face pe persoană să devină foarte atentă la senzațiile interne asociate cu panica. Astfel că următoarea dată când are senzații asociate cu frica (de exemplu transpirații, tremurături, palpitații), va avea interpretări negative de tipul „Voi innebuni”, „Pierd controlul”, „Am o boala gravă”, gânduri care vor amplifica senzațiile de teamă, astfel că devine probabilă producerea unui atac de panică. Ca urmare, persoana va începe să evite tot mai multe situații în care este posibil să nu aibă controlul asupra stimulilor (spații deschise, călătorii, activități care cresc pulsul), putând ajunge la o izolare tot mai mare. Dacă izolarea persistă, se poate instala depresia.
Ce să faci pentru a te ajuta singur
Amintește-ți că atacul de panică are o durată limitată în timp, în general în 10-30 minute organismul va ieși din starea de activare înaltă.
Învață o tehnică de respirație care calmează sistemul nervos, readucând organismul într-o stare de echilibru.
Practică tehnici de relaxare atunci când nu ești în starea de panică, pentru ca atunci când apar senzațiile asociate panicii să ai la îndemână un instrument rapid de calmare. O tehnică simplă de relaxare musculară este încordarea și relaxarea fiecărei grupe de mușchi.
Încearcă să te conectezi cu prezentul prin simțuri: identifică ce vezi, ce auzi, ce simte pielea ta, ce miroși. Cu cât ești mai conectat(ă) cu realitatea prezentă, cu atât scade intensitatea senzațiilor de panică, și invers cu cât te concentrezi mai mult pe palpitații, tremurat, gânduri catastrofale cu atât atacul de panică va părea mai intens și mai de lungă durată.
Nu evita! Evitarea este un cerc vicios, cu cât începem să evităm o situație care ne trezește teama, cu atât teama va deveni mai mare și vom evita tot mai multe lucruri, situații și oameni, reducându-ne dramatic capacitatea de a avea o viață împlinită.
Observă ce gândești când apare un atac de panică, fă-ți chiar un jurnal cu ce se întâmplă într-un astfel de episod (ce simți, ce gândești, cum acționezi). O persoană care are un atac de panică e posibil să aibă gânduri ca cele de mai jos:
interpretările catastrofice („voi muri”),
prezicerea („voi leșina”, „voi piede controlul”)
"trebuie să scap de panică și anxietate"
"trebuie să fiu atent la cel mai mic semn de panică, pentru a nu pierde controlul"
"nu sunt ok, e ceva in neregulă cu mine"
"dacă ceilalți vor observa, își vor bate joc de mine"
Ce poți să îți spui, în locul acestor gânduri care nu ajută deloc, ci chiar amplifică panica? Câteva idei mai jos:
"este normal să ne fie frică, organismul meu crede că este în pericol si reacționează exagerat"
"am mai fost în această situație și nu s-a întâmplat nimic, a fost neplăcut, dar nu s-a întâmplat nimic din ce mă temeam"
"aceste senzații nu sunt periculoase"
"nu uita să respiri normal"
"nu trebuie să dețin controlul absolut"
"am mai avut atacuri de panică și nu am înnebunit, nu am murit, nu s-a întâmplat nimic îngrozitor"
Dacă intensitatea atacurilor de panică este prea mare pentru a fi gestionate sau dacă evitarea situațiilor a dus la o agorafobie (teama de a ieși în spații deschise), o psihoterapie este indicată. La nevoie, se poate apela și la tratament medicamentos prescris de un psihiatru.
Ce am văzut cel mai des este însă că cei care ajung la terapie pentru atac de panică rezolvă nu doar această problemă, ci și alte probleme care creșteau vulnerabilitatea la aceste episoade, cum ar fi: învață o mai bună gestionare a stresului, învață un alt mod de a-și vorbi îmblânzindu-și vocea critică, învață să pună limite sănătoase sau dimpotrivă să se deschidă mai mult in relații, să comunice asertiv, își cresc gradul de autocunoastere.
Daca ai nevoie de ajutor pentru atacuri de panica, programeaza-te la o sedinta de psihoterapie folosind formularul de contact sau numarul de telefon afisat pe site.
Comments